BA I conj. (folosit în cuplu corelativ, uneori urmat de că, exprimă un raport disjunctiv) Cînd...; sau...; ori...; aci. Ba una, ba alta.

BA II adv. 1) Nicidecum; nu. Ai fost la şcoală? - Ba. 2): ~ bine că nu evident că da; se înțelege că da.

BA III adv. (accentuează sensul cuvintelor pe care le însoțește) Chiar. Nu-mi pare rău, ~ îmi pare bine.

BABÁ ~le f. Piesă cilindrică, de metal sau de beton, fixată pe puntea unei corăbii sau pe chei de care se leagă parîmele la ancorare. ~ mică.

BABÁ//C ~ci m. v. BABACĂ.

BABÁ//CĂ ~ci m. pop. 1) (folosit şi ca formulă de adresare a copilului către părintele său) Bărbat considerat în raport cu copiii săi; tată; taică. • Trai neneacă cu banii ~căi se spune despre cineva care duce o viață fără de griji, trăind din banii tatei sau ai altcuiva. 2) la pl. fam. Tata şi mama.

BABALÎ//C I ~ci m. depr. Persoană lipsită de vigoare fizică şi intelectuală (din cauza vîrstei înaintate); bătrîn neputincios şi urît; boşorog.

BABALÎ//C II ~ci m. rar Stîlp vertical care străbate ca un ax centrul morii de vînt pentru ca aceasta să se poată învîrti în bătaia vîntului.

BÁB//Ă ~e f. 1) Femeie de o vîrstă înaintată; femeie bătrînă. O ~ de vreo 80 de ani. • Zilele ~ei (sau ~ele) primele două săptămîni din luna martie, care se caracterizează prin timp schimbător. (De-a) ~a-oarba joc de copii în care unul dintre ei, legat la ochi, trebuie să-i prindă pe ceilalți jucători. (De-a) ~a-gaia joc de copii în care unul dintre ei o face pe cloşca care îşi apără puii, iar altul pe gaia, care vrea să-i fure. 2) înv. Femeie bătrînă care pretinde că ar putea vindeca bolile cu ajutorul mijloacelor empirice (descîntece, vrăji, buruieni).

BABÉT//Ă ~e f. pop. rar Femeie bătrînă; babă.

BABILON//EÁN I ~eánă (~éni, ~éne) Care aparținea Babilonului sau populației lui; propriu Babilonului.

BABILON//EÁN II ~éni m. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului Babilon sau era originară din Babilon.

BABILON//EÁNĂ ~éne f. (feminin de la babilonean) v. BABILONEAN II.

BABILONÍ//E ~i f. rar 1) Exprimare (orală sau scrisă) confuză şi încurcată. 2) Învălmăşeală mare; dezordine generală.

BÁBIȚ//Ă ~e f. pop. 1) Pasăre migratoare acvatică, de talie mare, cu ciocul lung şi gros, cu o pungă sub maxilarul inferior, în care îşi depozitează hrana; pelican. 2) (nume generic) Ciupercă care crește pe copaci şi din care se prepară iasca.

BABÓI ~ m. 1) Peşte dulcicol, de talie mică, avînd corpul de culoare cenuşie-cafenie, cu cap mare şi turtit. 2) Orice peşte dulcicol mărunt.

BABÓRD ~uri n. 1) mar. Partea din stînga a unei nave, în raport cu direcția mersului acesteia. 2) Partea din stînga longitudinală a fuzelajului unui avion, în raport cu direcția zborului acestuia.

BABÓRNIȚ//Ă ~e f. pop. Babă urîtă şi rea; cotoroanță.

BABUÍN ~i m. Maimuta cinocefală, făcînd parte din grupul catarinienilor.

BABÚŞ//CĂ ~te f. Peşte dulcicol, de talie medie, cu corpul turtit lateral, avînd înotătoarele şi ochii roşii; ocheană; roşioară.

BAC I ~uri n. pop. Recipient mare, mai ales de formă cilindrică, avînd diferite întrebuințări (în special tehnice).

BAC II ~uri n. Ambarcație plutitoare de formă plată pentru transportul de oameni, vehicule etc. de la un mal al unei ape la celălalt; pod umblător. ~ cu motor.

BACALAUREÁT I ~e n. 1) Examen general, susținut la absolvirea liceului. 2) Titlu obținut în urma acestui examen.

BACALAUREÁ//T II ~ți m. Persoană care a susținut examenul de absolvire şi a obținut diploma pentru gradul respectiv.

BACANÁL//Ă ~e f. mai ales la pl. 1) (în Roma antică) Sărbătoare cu dansuri şi jocuri, închinată zeului vinului Bacus. 2) fig. Petrecere zgomotoasă şi indecentă; orgie; saturnalii.

BACÁNT//Ă ~e f. 1) (în Roma antică) Preoteasă a zeului Bacus, care celebra bacanalele. 2) fig. Femeie desfrînată, de moravuri uşoare.

BACARÁ I f. 1) Cristal de calitate superioară. 2) Obiect fabricat din astfel de cristal. Veselă din ~.

BACARÁ II ~le f. Nume dat unui joc de cărți; banc; maca.

BÁCĂ báce f. Fruct cărnos cu miezul suculent, în care se află una sau mai multe semințe (reprezentanți: agrişa, coacăza).

BACCHEÁ ~ele f. depr. Bătrîn (ramolit) cu idei perimate, retrograde.

BACHELÍTĂ f. Masă plastică obținută din răşină sintetică, utilizată la confecționarea obiectelor electrotehnice sau de uz casnic.

BACI ~ m. Cioban care conduce o stînă.

BACÍL ~i m. Bacterie patogenă în formă de bastonaş. ~ul lui Koch.

BACILÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de bacili; propriu bacililor. 2) (despre boli) Care este provocat de bacili.

BACILEMÍ//E f. med. Infecție provocată de pătrunderea bacililor în sînge.

BACILIFÓRM ~ă (~i, ~e) Care are formă de bacil; în formă de bacil.

BACLAVÁ ~le f. Preparat culinar din foi de plăcintă, miez de nucă sau de migdale, stropit cu sirop de miere sau de zahăr.

BACON [pr.: béicon] n. Varietate de şuncă, preparată din came grasă de porc.

BACŞÍȘ ~uri n. Sumă de bani dată cuiva, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal.

BACTERI//ÁN ~ánă (~éni, ~éne) Care ține de bacterii; propriu bacteriilor. Cultură ~ană.

BACTERICÍ//D ~dă (~zi, ~de) și substantival (despre substanţe, agenţi) Care distruge bacteriile: cu proprietatea de a distruge bacteriile.

BACTÉRI//E ~i f. Microorganism unicelular microscopic, de natură vegetală, care provoacă unele boli infecțioase.

BACTERIOFÁ//G ~gi m. Microorganism care are proprietatea de a distruge bacteriile.

BACTERIOLÓ//G ~gi m. Specialist în bacteriologie.

BACTERIOLOGÍ//C ~că (~ci, ~ce) Care ține de bacteriologie; propriu bacteriologiei. Analiză ~că. • Armă ~că armă de distrugere în masă, bazată pe bacterii.

BACTERIOLOGÍE f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul bacteriilor.

BACTERIOSTÁTI//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival (despre substanțe, factori etc.) Care împiedică dezvoltarea bacteriilor. Mediu ~.

BADE m. 1) (termen politicos de adresare a unei persoane tinere către un bărbat mai în vîrstă) Nene. 2) pop. (termen de adresare a unei tinere femei de la ţară bărbatului iubit) Nene; iubit.

BADIÁN ~i m. Arbust cultivat pentru frunzele, florile şi fructele sale, care conțin substanțe aromatice şi care se utilizează în industria farmaceutică şi la producerea unor lichioruri.

A BADIJON//Á ~éz tranz. 1) (organe sau părţi bolnave ale corpului) A unge cu o soluție medicamentoasă (în scopuri curative sau preventive). 2) (trunchiul pomilor) A unge cu o soluţie specială contra insectelor. 3) (suprafețele deteriorate ale unei şosele asfaltate) A acoperi cu un strat subțire de bitum.

BADMINTON [pr.: bédminton] n. sport Joc asemănător cu tenisul, practicat cu o minge mică şi uşoară, prevăzută cu pene, care este lovită cu o rachetă.

BÁFT//Ă ~e f. fam. Concurs de împrejurări favorabile; noroc. A avea ~.

BAGÁ f. Material obținut din carapacea broaștelor țestoase şi folosit la confecționarea pieptenilor, brățărilor, mînerelor, tabacherelor. Ochelari de ~.

BAGÁJ ~e n. 1) Totalitate a lucrurilor luate într-o călătorie. ~ de mînă. • A-şi face ~ele a se pregăti de plecare. 2) fig. Totalitate a cunoștințelor dobîndite de o persoană. ~ intelectual.

BAGATÉL//Ă ~e f. 1) Compoziție muzical-instrumentală de proporții mici, scrisă pe o temă neînsemnată. 2) Lucru sau fapt lipsit de importanță; fleac.

A BAGATELIZ//Á ~éz tranz. (lucruri, fapte, persoane, idei etc.) A aprecia sub valoarea reală (ca pe o bagatelă); a subaprecia; a subestima; a subevalua.

BAGDADÍ//E f. pop. Suprafață (orizontală) care formează partea superioară a unei încăperi; plafon; pod; tavan.

BAGHET//Ă ~e f. Vergea mică, subțire şi flexibilă (cu diferite întrebuințări). • ~a arcuşului vergea pe care este întins părul.

arcuşului. ~ele toboşarului fiecare dintre cele două bastonaşe cu care se bate toba mică şi triangul. ~a dirijorului bețișor subțire şi uşor cu care dirijorii conduc un ansamblu muzical. ~ magică bețișor de care se serveşte iluzionistul. Sub ~a (cuiva) sub conducerea dirijorală (a cuiva).

BÁHI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de zeul Bacus; propriu zeului Bacus; dionisiac. 2) (despre creații literare) Care exprimă bucuriile vieții; cu conținut optimist. • Cîntec ~ cîntec de pahar.

BÁHN//Ă ~e f. Loc mlăştinos, acoperit cu iarbă sau cu stuf; smîrc; mocirlă.

BAIADÉR//Ă ~e f. Dansatoare indiană.

BÁIE băi f. 1) Cufundare a corpului în apă (caldă), în alt lichid sau într-o substanță pulverulentă (cu scop igienic, curativ sau din plăcere). A face ~. 2) Apă (sau alt lichid) folosită pentru îmbăiat; scăldătoare. • ~ de sînge a) cantitate mare de sînge, pierdută de cineva; b) vărsare de sînge; măcel. 3) Clădire sau încăpere special amenajată pentru îmbăiat. ~ publică. 4) Vas mare pentru îmbăiat; cadă. A se spăla în ~. 5) Expunere a corpului (gol) 1a acțiunea diferitor factori externi (în scopuri curative). ~ de aer. ~ de soare. 6) la pl. Localitate avînd izvoare cu ape termale sau minerale bune pentru tratamentul diferitelor boli; stațiune balneară. A pleca la băi. 7) Recipient servind la efectuarea diferitelor operații tehnice sau chimice cu ajutorul unor lichide şi soluții. 8) Lichid sau soluție chimică folosite pentru efectuarea unor asemenea operații. ~ de galvanizare. ~ de developare.

BÁIERĂ bắieri f. Sfoară sau curea prinsă la un obiect pentru a-1 putea transporta, atîrna sau lega. • A i se rupe (cuiva) băierile inimii a avea o mare durere sufletească. A ofta din băierile inimii a ofta foarte tare, adînc. A strînge băierile pungii a face economii (de nevoie).

BAIONÉT//Ă ~e f. Armă albă ascuțită, care se fixează la țeava puştii şi este folosită în luptele corp la corp.

BAIRÁ//C ~ce n. 1) înv. Drapel de dimensiuni foarte mari, confecționat din mătase. 2) (în Principatele Dunărene) Unitate militară (de voluntari) care servea sub acest drapel.

BAIRÁM ~uri n. 1) (nume generic) Două mari sărbători la musulmani. 2) fam. Petrecere mare; chef.

BAIȚ ~uri n. Colorant folosit în tîmplărie, tăbăcărie, industria textilă etc. pentru a colora sau a curăța suprafața unui obiect.

BAL I ~uri n. Petrecere publică cu dansuri, organizată, mai ales, seara sau noaptea. Costum de ~ • ~ mascat petrecere la care participantii poartă măşti.

BAL II ~uri n. înv. Pachet mare de mărfuri (mai ales de textile), ambalate în pînză sau în hîrtie; balot. ~ de tutun.

BALÁD//Ă ~e f. 1) Creație epică (populară sau cultă) în formă liberă sau în versuri, avînd ca subiect o acțiune eroică, un fapt istoric, o legendă etc. 2) Creație muzicală cu caracter narativ care ilustrează textul unei asemenea creații epice.

BALADÉ//SC ~scă (~şti) Care are caracter de baladă; în stil de baladă.

BALALÁI//CĂ ~ci f. Instrument muzical popular rusesc avînd o cutie de rezonanță de formă triunghiulară şi trei coarde, care emit sunete prin ciupire.

BALAMÁ ~le f. 1) Dispozitiv metalic constînd din două plăci unite între ele, care, prinse respectiv de un cadru fix şi de un panou mobil fac posibilă închiderea şi deschiderea panoului; țîțănă. 2) la pl. pop. Legătură mobilă între două oase şi locul acestei legături; încheietură; articulaţie. ■ A scoate (pe cineva) din ~le a enerva (pe cineva). A-şi ieşi (sau a sări) din ~le a se enerva tare; a-şi ieşi din fire. A-i tremura (cuiva) ~lele a avea frică; a se teme.

BALAMÚC ~uri n. 1) pop. Spital pentru alienați mintali; casă de nebuni; ospiciu. 2) fig. fam. Gălăgie mare, însoţită de dezordine.

BALÁNS ~uri n. Mişcare oscilatorie; oscilație; pendulare; legănare.

A BALANS//Á I ~éz tranz. 1) A face să se balanseze. 2) (părțile unei balanțe, ale unui cont etc.) A face egal; a aduce în stare de echilibru; a echilibra.

A BALANS//Á II ~éz intranz. 1) A se mişca uşor dintr-o parte în alta; a se legăna; a se clătina; a se agita. 2) fig. (despre persoane) A nu se putea hotărî; a sta la îndoială; a ezita; a şovăi; a oscila; a pendula.

A SE BALANS//Á mă ~éz intranz. (despre corpuri) A face o mişcare alternativă dintr-o parte în alta; a pendula; a oscila. ~ într-un scaun.

BALANSIÉR ~e n. 1) Piesă a unui mecanism, care reglează prin mişcările sale oscilatorii funcţionarea acestuia. ~ cu braţe egale. 2) Bară lungă şi subțire de care se servesc acrobații pentru a-şi menține echilibrul. 3) biol. Fiecare dintre cele două organe de echilibru pentru zbor la insectele diptere.

BALANSOÁR ~e n. Fotoliu cu tălpi curbate, care se poate balansa.

BALANS//ÓR ~oáre n. v. BALANSIER.

BALÁNŢ//Ă ~e f. 1) Instrument pentru măsurarea greutăţii (masei) corpurilor, format dintr-un mecanism cu pîrghie şi două talere, care se echilibrează cu greutăți etalonate; cîntar; cumpănă. • ~ de precizie (sau analitică) balanţă care asigură un înalt grad de precizie a cântăririi. ~ romană balanţă cu brațe inegale, avînd la un capăt al pîrghiei o greutate etalonată, iar la celălalt capăt un taler în care se pun obiectele de cîntărit. 2) fin. Raport dintre diferiți indicatori economici care trebuie corelaţi sau echilibrați. • ~ de verificare operație contabilă prin care se controlează exactitatea înregistrărilor în conturi la o anumită dată. ~ comercială raportul dintre valoarea generală a importului şi a exportului unei ţări într-o anumită perioadă. 3) la sing. art. pop. Constelaţie din emisfera australă. ♦ Zodia ~ei unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului.

BALÁST ~uri n. 1) Încărcătură specială din material greu (saci de nisip sau de pietriş) care asigură echilibrul unei nave; lest. 2) Amestec de pietriş şi de nisip, utilizat ca material de construcție. 3) Strat de pietriş pe care se aşază traversele de cale ferată. 4) fig. Povară sau umplutură nedorită şi inutilă.

A BALAST//Á ~éz tranz. (şosele, terenuri, terasamentul căilor ferate etc.) A acoperi cu balast.

BALASTIÉR//Ă ~e f. Carieră de nisip sau de pietriş.

BALAST//ÓR ~oáre n. Maşină folosită în operații de balastare.

BALÁUR ~i m. folc. Monstru fantastic care întruchipează răul, imaginat ca un şarpe uriaş cu mai multe capete. ~  cu şapte capete.

BÁL//Ă ~e f. folc. Fiară înspăimîntătoare; monstru; dihanie.

BALCÁNI//C ~că (~ci, ~ce) Care ține de regiunea Balcani sau de populația ei; din regiunea Balcani. Peninsula ~că.

BALCANÍSM ~e n. 1) Cuvînt sau expresie specifică uneia dintre limbile balcanice. 2) Ansamblu de mentalităţi, de deprinderi, de manifestări etc. (considerate a fi) specifice locuitorilor din Peninsula Balcanică.

BALC//ÓN ~oáne n. 1) Platformă cu balustradă, fixată la peretele exterior al unei clădiri comunicînd cu interiorul printr-o uşă. 2) Parte a unei săli de spectacole sau conferințe, așezată deasupra parterului.

BALDACHÍN ~e n. 1) Acoperămînt decorativ din stofe scumpe (fix sau mobil), instalat drept podoabă deasupra unui pat, tron, catafalc etc. 2) Lucrare arhitecturală care imită acest acoperămînt decorativ. 3) Acoperămînt din pînză, purtat deasupra capului unui demnitar (laic sau bisericesc) la anumite procesiuni.

BÁLE f. pl. 1) Salivă groasă şi spumoasă care se prelinge din gură. A-i curge cuiva ~le după ceva a dori ceva foarte mult. 2) Materie mucoasă lăsată de melci în urma lor.

BALEIÁJ ~e n. Evacuare forțată a gazelor arse din cilindrul unui motor cu ardere internă.

BALÉN//Ă ~e f. Mamifer acvatic, de talie mare, cu corpul lung de pînă la 30 m, care trăiește în oceane. ~ albă.

BALENIÉR//Ă ~e f. 1) Navă uşoară şi rapidă special echipată pentru vînătoarea de balene. 2) Navă uşoară care serveşte la salvarea naufragiaților. ~ de salvare.

BALÉR ~e n. pop. v. BUTOI.

BALÉR//CĂ ~ci f. 1) Butoi de dimensiuni medii în care se păstrează diferite băuturi. Conținutul unui asemenea butoi.

BALERÍN ~i m. Artist de balet.

BALERÍN//Ă ~e f. (feminin de la balerin) v. BALERIN.

BALÉT ~e n. 1) Gen de dans artistic, constînd din figuri executate de una sau mai multe persoane după o anumită compoziție muzicală 2) Compoziție muzicală după care se execută aceste dansuri. 3) Spectacol teatral, constînd din asemenea dansuri. 4) Ansamblu de balerini şi balerine.

BALETÍ//ST ~şti m. v. BALERIN.

BALETÍST//Ă ~e f. (feminin de la baletist) v. BALETIST.

BÁLI//E f. reg. Vas mare făcut, mai ales din doage şi folosit la spălatul rufelor.

BÁLI//GĂ ~gi f. Excrement de animale mari.

BALÍST//Ă ~e f. (in antichitate) Maşină de război pentru aruncarea de bolovani, sulițe, proiectile etc. asupra duşmanului.

BALÍSTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ține de balistică; propriu balisticii. Experiment ~. Curbă ~că traiectorie a unui proiectil. Rachetă ~că rachetă care se deplasează în conformitate cu legile balisticii.

BALÍSTICĂ f. Ramură a mecanicii teoretice, care se ocupă cu studiul mişcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți etc.)  lansate în spațiu. ~ interioară.

BALIVÉRN//Ă ~e f. Vorbă goală; afirmație neserioasă; braşoavă; palavră. A spune ~e.

A BALIZ//Á ~éz tranz. (terenuri, suprafețe) A marca prin balize; a prevedea cu balize.

BALIZÁJ n. 1) Semnalizare cu ajutorul balizelor. 2) Grup de balize instalate într-un anumit loc.

BALÍZ//Ă ~e f. 1) Obiect special instalat în apă sau pe uscat pentru a indica navigatorilor sau piloţilor locurile primejdioase pentru navigație sau limitele terenului de aterizare plutitoare. 2) Indicator destinat să semnalizeze prezența unui obstacol sau accident de teren, sau o cale de comunicaţie. 3) Reper care indică poziția unui punct topografic.

BÁLMOŞ n. Mîncare preparată, de obicei din caş dulce, amestecat cu puţină făină de porumb şi fiert în lapte de oaie.

BALNEÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de curative; propriu băilor curative. Tratament ~.

BALNEOCLIMATÉRI//C ~că (~ci, ~ce) Care este balnear şi climateric. Factori ~ci.

BALNEOLÓ/G ~gi m. Medic specializat în balneologie.

BALNEOLÓGI//C ~că (~ci, ~ce) Care ține de balneologie; propriu balneologiei. Clinică ~că.

BALNEOLOGÍE f. Ramură a medicinei care studiază acțiunea profilactică şi curativă a apelor minerale sau termale şi a nămolurilor. Institut de ~.

BALNEOTERAPÍE f. Tratament balnear.

BALOGRÁF ~e n. Instrument pentru măsurarea vitezei proiectilelor.

BAL//ÓN ~oáne f. 1) Obiect de zbor fără mijloace de propulsie proprii, alcătuit dintr-un înveliş impermeabil de formă sferică, umplut cu un gaz mai uşor decît aerul, la care se ataşează o nacelă. ~ de sondaj. ~-pilot. ♦ A lua (pe cineva) în ~ a lua în rîs (pe cineva); a-şi bate joc (de cineva). 2) Jucărie constînd dintr-o membrană elastică subțire, care, fiind umplută cu aer sau cu un gaz, capătă o formă de obicei sferică. 3) sport Obiect de formă sferică, de diverse dimensiuni, elastic, care, fiind umplut cu aer, este folosit ca jucărie sau pentru a practica anumite jocuri sportive sau distractive; minge. 4) Vas de sticlă de formă sferică, folosit în laborator pentru anumite operații chimice. ~ cu fund plat. 5): ~ de săpun bășică obţinută prin suflare din clăbuci de săpun. 6): ~ de oxigen rezervor de oxigen prevăzut cu o mască sau cu o sondă nazală şi folosit la reanimarea unui bolnav.

A BALON//Á ~éz tranz. A face să se baloneze.

A SE BALON//Á mă ~éz intranz. 1) A căpăta forma unui balon; a se umfla ca un balon. 2) (despre ființe) A se umfla la burtă (din cauza acumulării de gaze în intestine).

BALONZÁID ~e n. 1) Țesătură impermeabilă de bumbac sau de mătase. 2) Pardesiu de ploaie confecționat dintr-o astfel de țesătură.

BALÓT ~uri n. Pachet mare de mărfuri (mai ales de textile), ambalate în pînză sau în hîrtie. de postav.

A BALOT//Á ~éz tranz. (obiecte, produse, mărfuri) A pune într-un balot (în vederea transportării, depozitării etc.); a împacheta; a ambala.

BALOTÁJ ~e n. Situație creată în timpul unor alegeri, cînd nici unul dintre candidați nu obține la primul tur numărul necesar de voturi, ceea ce determină repetarea alegerilor.

BALSÁM ~uri n. 1) Substanță mirositoare, secretată de anumite plante şi utilizată în farmaceutică, parfumerie, pictură etc. 2) Preparat mirositor, folosit la îmbălsămarea cadavrelor. 3) fig. Ceea ce calmează o durere morală; alinare; mîngîiere.

BALSÁMI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de balsam; propriu balsamului.

BALSAMÍN//Ă ~e f. Plantă decorativă cu flori albe-roşietice sau pestrițe, aşezate la subsuoara frunzelor.

BALTÁ//G ~ge n. 1) Topor mic, de obicei cu două tăişuri şi cu coadă lungă, folosit în trecut şi ca armă (mai ales de către ciobani). 2) Lovitură aplicată cu o asemenea armă.

BÁLTĂ bălți f. 1) Întindere de apă stătătoare, de adîncime mică, cu vegetație şi cu faună specifică. • A lăsa (ceva) ~ a) a părăsi (ceva) fără a duce la bun sfîrşit; b) a nu se mai interesa (de ceva). 2) Apă adunată într-o adîncitură în urma unei ploi mari sau a revărsării unui rîu. 3) Cantitate mare de lichid vărsat pe jos.

BALUSTRÁD//Ă ~e f. Element de construcție în formă de îngrăditură joasă, destinat să mărginească ceva (un balcon, o terasă, etc.); parapet; parmaclîc. ~ la o scară.

BALÚ//STRU ~ştri m. 1) Stîlp de forma unei coloane de dimensiuni mici, rotunjit în partea sa medie, care susține partea superioară a unei balustrade. 2) Compas special, folosit la trasarea cercurilor foarte mici.

BÁM//Ă ~e f. 1) Plantă legumicolă anuală, cultivată pentru fructele sale de forma unei capsule, folosite în alimentație. 2) Fructul acestei plante.

BÁMBU//S ~şi m. Plantă exotică arborescentă, cu tulpina dreaptă cilindrică, goală în interior, folosită la fabricarea mobilei, undițelor etc. Baston de ~.

BAN ~i m. 1) Marfă îndeplinind funcția socială de echivalent general al tuturor mărfurilor în procesul de schimb. 2) Monedă sau bancnotă, îndeplinind funcția socială de mijloc de schimb şi de plată (a mărfurilor). • A plăti în ~i gheață (sau lichizi) bani în numerar (plătiți pe loc). ~ de buzunar bani destinați cheltuielilor mărunte. 3) la pl. Avere în formă de monede sau bancnote; parale. • A fi doldora de ~ a fi foarte bogat; a avea mulți bani. A arunca ~i pe fereastră a cheltui fără nici o socoteală. A pune ~i la ciorap a) a strînge bani; b) a fi foarte zgîrcit. A face ~i buni a) a cîştiga bine; b) a avea valoare; a fi de preț. 4) Subunitate monetară egală cu a suta parte dintr-un leu.

BANÁL ~ă (~i, ~e) Care nu se deosebeşte prin nimic; lipsit de originalitate; ordinar; comun; obişnuit; trivial; vulgar.

BANALIT//ÁTE ~ắți f. 1) Caracter banal. 2) la pl. Lucruri banale; vorbe banale. A spune ~ăţi.

A BANALIZ//Á ~éz tranz. 1) A face să se banalizeze; a trivializa. 2) A trata în mod simplist; a vulgariza; a trivializa.

A SE BANALIZ//Á mă  ~éz intranz. A deveni banal; a căpăta caracter banal; a se trivializa.

BANÁN ~i m. v. BANANIER.

BANÁN//Ă ~e f. Fructul bananierului.

BANANIÉR ~i m. Plantă tropicală arborescentă înaltă, cu frunze mari şi cu fructe comestibile de formă alungită, dispuse în ciorchini.

BANC I ~uri n. 1) Îngrămădire de diverse materiale (nisip, pietriş, nămol) formată pe fundul mărilor sau al fluviilor care, ajungînd la suprafața apei, periclitează navigaţia. 2) Cîrd mare de scoici sau de peşti (de obicei, de aceeași specie) care se deplasează dintr-un loc în altul. ~ de scrumbii.

BANC II ~uri n. Masă (sau platformă) special amenajată într-un atelier pentru efectuarea unor lucrări ce țin de exercitarea profesiilor manuale. ~ de tîmplărie.

BANC III ~uri n. 1) Nume dat unui joc de cărți; bacara; maca. 2) pop. Istorioară scurtă. A face ~uri.

BANCÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de bancă; propriu băncii. Operație ~ă. Control ~.

BÁNCĂ I bănci f. 1) Scaun lung (cu sau fără spetează) pentru mai multe persoane. ~ de lemn. 2) Scaun cu pupitru în față pentru şcolari. • De pe băncile şcolii din anii de şcoală.

BÁNC//Ă II bănci f. 1) Instituție financiară care efectuează operații de plată şi de credit. ~ agricolă. 2) Clădire unde se află această instituție. ~a națională se află în centrul oraşului. 3): ~ de date ansamblu de date dintr-un anumit domeniu, organizate în scopul optimizării folosirii lor.

BANCHÉR ~i m. 1) Proprietar sau mare acționar al unei bănci. 2) (la unele jocuri de cărți) Jucător care conduce jocul şi dispune de o sumă mare de bani, suficientă pentru a acoperi mizele celorlalți jucători.

BANCHÉ/T ~e n. Masă solemnă fastuoasă, care reuneşte mai multe persoane, invitate cu ocazia unui eveniment. A da un ~.

BANCHÉT//Ă ~e f. 1) Bancă mică, capitonată (cu sau fără spetează), montată în unele vehicule. 2) Porțiune orizontală, în formă de treaptă, de-a lungul unui terasament.

BANCHÍZ//Ă ~e f. Îngrămădire de ghețari plutitori, formată de-a lungul țărmurilor mării în regiunile polare. ~ în derivă.

BANCNÓT//Ă ~e f. Hîrtie de valoare cu acoperire în aur, emisă de către stat şi folosită ca mijloc de plată; bilet de bancă.

BÁNCO n. (la jocuri de cărți) Totalitate a mizelor depuse de jucători. • A face ~ a susține singur miza jocului contra băncii.

A BANCRUT//Á ~éz intranz. A suferi o bancrută; a da faliment.

BANCRUTÁR ~i m. Persoană care a suferit o bancrută. ~ fraudulos.

BANCRÚT//Ă ~e f. ec. Stare a unui debitar care nu-şi poate plăti datoriile sau nu-şi poate respecta angajamentele; faliment. ~ simplă. • ~ frauduloasă bancrută datorată unei gestionări incorecte.

BANDÁJ ~e n. 1) Fîşie de tifon sau de pînză cu care se leagă o rană sau se imobilizează un organ vătămat. ~ elastic. 2) Bandă de oţel sau de cauciuc care se îmbracă pe obada roţii unui vehicul (pentru a o proteja de degradare).

A BANDAJ//Á ~éz tranz. (răni sau organe vătămate) A aplica un bandaj. ~ mîna.

BÁND//Ă I ~e f. 1) Grup de oameni întovărăşiţi în vederea unui scop reprobabil; şleahtă; gaşcă; clică; clan. ~ de jefuitori. 2) Ceată de prieteni. ~ veselă.

BÁND//Ă II benzi f 1) Fîşie (lungă şi îngustă) din diferite materiale, cu care se înfășoară, se leagă sau se împodobeşte ceva. ♦ ~ izolatoare fişie îngustă de material, acoperită pe una din feţe cu un strat de cauciuc lipicios, folosită la izolarea legăturilor electrice. ~ magnetică fişie magnetizată, îngustă şi lungă, destinată înregistrării magnetice a semnalelor electrice. ~ de magnetofon fişie de material plastic, acoperită cu un strat de material magnetic, care se foloseşte la înregistrarea şi reproducerea sunetelor cu ajutorul magnetofonului. ~ rulantă fîşie mobilă, acționată mecanic, care serveşte la transportarea materialelor sau fabricatelor într-o întreprindere producătoare. 2) Parte îngustă şi lungă din componenţa a ceva. • ~ de circulaţie fîşie dintr-o şosea, rezervată circulației vehiculelor în acelaşi sens.

BANDERÍL//Ă ~e f . Suliţă mică, ornată cu bande multicolore, pe care toreadorul o înfige în grumazul taurului pentru a-1 aţîta.

BANDERÓL//Ă ~e f. 1) Fîşie de hîrtie cu care se înfăşoară un ambalaj sau o carte (în scopul asigurării integrității acestora). 2) Bandă din pînză (purtînd o inscripţie), care se pune în jurul braţului ca semn al unei anumite însărcinări; brasardă.

BANDIÉR//Ă ~e f. înv. 1) Piesă de stofă ataşată pe un suport purtînd culorile, emblemele unei națiuni, ale unui stat, ale unei organizații, servind ca semn distinctiv al acestora; steag; drapel; stindard; flamură. 2) Stegulet folosit de marinari pentru semnalizări.

BANDÍ//T ~ţi m. 1) Persoană care face parte dintr-o bandă; de drumul mare. 2) fig. Persoană lacomă şi fără scrupule; nemernic; ticălos; netrebnic.

BANDIT//ÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru bandiţi; propriu bandiţilor; tîlhăresc. Atac ~.

BANDITÉŞTE adv. În felul bandţilor; în mod banditesc; ca bandiţii; tîlhăreşte.

BANDITÍSM n. Comportare de bandit; faptă banditească; tîlhărie.

BANDÚL//Ă ~e f. Greutate fixată la capătul unei frînghii care se aruncă pe țărm pentru a lega şi a trage parîmele de acostare.

BANDULIÉR//Ă ~e f. Bandă de stofă sau de piele, trecută peste umăr de-a curmezişul pieptului pentru a susține o armă (sabia, pistolul etc.). A purta arma în ~.

BANDÚR//Ă ~i Instrument muzical popular ucrainean, prevăzut cu coarde care emit sunete prin ciupire.

BANDURÍ//ST ~şti m. Persoană care cîntă la bandură.

BANG interj. (se foloseşte pentru a reda su-netul produs de un clopot).

BÁNIŢ//Ă ~e f. 1) înv. Unitate de măsură cu capacitatea între 20 şi 30 1, folosită la măsurarea cerealelor; dimerlie. 2) Vas din doage, avînd o asemenea capacitate. Cu ~a foarte mult.

BANJÓ ~uri n. Instrument muzical, originar din nordul Africii, avînd cutia de rezonanță din piele, un gît lung şi 5-9 coarde care emit sunete prin ciupire.

BÁNTĂ benţi f. 1) v. BANDĂ II. 2) (în portul popular) Fîşie de pînză, cusută pe marginea gulerului şi a mînecii cămăşii.

BAOBÁB ~i m. Arbore tropical de dimensiuni uriaşe, cu fructe mari, lunguieţe, numite pîinea maimuțelor.

BAPTÍSM n. 1) Credinţă creştină, care nu admite botezul decît la o vîrstă conştientă. 2) Sectă care practică această credinţă.

BAPTÍ//ST I ~stă (~şti, ~ste) Care ține de baptism; propriu baptismului.

BAPTÍ//ST II ~şti m. Adept al baptismului.

BAPTÍST//Ă ~e f. (feminin de la baptist) v. BAPTIST II.

BAPTISÉRI//U ~i n. Capelă anexă a unei catedrale catolice, unde se fac botezurile.

BAR I ~i m. Unitate de măsură a presiunii atmosferice, egală cu presiunea exercitată de o megadină pe o suprafaţă de un centimetru pătrat.

BAR II ~uri n. 1) Local public, unde consumatorii stau în picioare sau aşezaţi pe nişte scaune înalte în faţa tejghelei. 2) Local luxos de noapte cu program muzical-distractiv; cabaret. 3) Dulap special sau compartiment al unui dulap, unde se păstrează sticle cu băuturi alcoolice.

A BAR//Á ~éz tranz. 1) (căi, drumuri, accese) A închide cu ajutorul unei bare; a bloca. 2) (torente de apă) A opri cu ajutorul unui baraj; a stăvili; a zăgăzui; a îndigui. 3) (texte, cifre) A face o linie pentru a anula.

BARABÓI ~ m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă şi cu rădăcina comestibilă în formă de bulb.

BARACAMÉNT ~e n. Ansamblu de barăci de pe un şantier.

BAR//ÁCĂ ~ắci f. Construcţie provizorie (din scînduri, blocuri demontabile etc.) care se foloseşte ca locuinţă provizorie, magazie, depozit de materiale etc.

BARÁJ ~e n. 1) Construcţie făcută transversal pe cursul unei ape (pentru a o opri sau a regla nivelul); zăgaz; stăvilar. de beton. 2) mil. Lucrare de fortificaţie făcută cu scopul de a întîrzia sau de a opri înaintarea inamicului. ~ de fum. 3) Obiect material care împiedică libera trecere; obstacol; stavilă. 4) fig. Factor care împiedică realizarea unei acţiuni; obstacol; piedică; impediment; stavilă; barieră.

BÁR//Ă ~e f. 1) Bucată lungă şi rigidă de lemn sau de metal avînd diferite întrebuinţări în construcţie, tehnică etc. 2) Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale porții la unele jocuri sportive (hochei, fotbal, polo, handbal). A trimite balonul în ~ ■ ~ fixă aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal, fixată între doi stîlpi. ~e paralele aparat de gimnastică, constînd din două vergele paralele fixate între doi stîlpi la aceeaşi înălţime. 3) jur. Loc rezervat avocaților într-o sală de judecată pentru a ține pledoaria. 4) Linie care separă anumite părţi în interiorul unui text. 5) muz. Linie verticală cu care se separă măsurile pe portativ. 6) Prag subacvatic de nisip care barează intrarea într-un fluviu sau într-un port.

BARBACÁN//Ă ~e f. 1) (în arhitectura medievală) Deschizătură înaltă şi îngustă făcută în zidul unui turn, coridor etc. pentru a permite pătrunderea aerului şi a luminii. 2) Deschizătură mică lăsată într-un zid de sprijin, în zidăria unui baraj etc. pentru a permite scurgerea apelor colectate în spatele acestora.

BARABÚL//Ă ~e f. pop. Soi de cartofi de calitate inferioară folosiți pentru hrana animalelor (în special a porcilor).

BARBÁR I ~ă (~i, ~e) 1) şi adverbial Care ține de barbari; propriu barbarilor. Triburi ~e. 2) şi substantival (despre persoane) Care este lipsit de milă; fără milă; crud; nemilos; sălbatic. Purtare ~ă. 3) şi substantival fig. Care vădeşte lipsa de respect fată de cultură şi civilizație; sălbatic.

BARBÁR II ~i m. 1) (în antichitate) Nume dat de greci şi de romani celor care aparțineau unei populații străine. 2) la pl. Nume dat popoarelor migratoare care au invadat Europa la începutul evului mediu. 3) Individ care aparținea unui asemenea popor. 4) fig. Persoană care se comportă în mod necivilizat.

BARBARÍ//E ~i f. 1) Stare de înapoiere social-economică şi culturală a unui popor. 2) Comportare de barbar; sălbăticie. 3) Crimă odioasă, născută din ură şi dispreț față de cultură şi civilizație.

BARBARÍSM ~e n. Element de limbă împrumutat fără necesitate (şi neasimilat de limba care l-a împrumutat).

BÁRB//Ă bărbi f. 1) Păr care creşte (la bărbați) pe bărbie şi pe obraji. A-şi lăsa ~. • A rîde în ~ a rîde pe ascuns, numai pentru sine. A vorbi în ~ a spune ceva încet; a vorbi numai pentru sine. Cîți peri în ~ în număr foarte mare. 2) v. BĂRBIE. 3) Smoc de păr care creşte la unele animale sub bot. 4) Totalitate a țepilor unui spic de cereale. • ~a-împăratului plantă erbacee, cultivată mai ales în scopuri decorative, avînd flori de diferite culori şi rădăcini cu proprietăţi purgative. ~a-caprei a) plantă erbacee, avînd frunze lungi şi înguste, flori galbene şi fructe achene de formă lunguiață; b) ciupercă comestibilă sub forma unor ace suculente.

BARBÉ//T ~ţi m. Cîine cu părul creț, dresat special pentru vînătoarea de baltă.

BARBÉT//Ă ~e f. mai ales la pl. Barbă lăsată special să crească de o parte şi de alta a feţei (de la tîmple pînă la bărbie); favorit. A purta ~.

BARBIŞ//ÓN ~oáne n. Barbă mică şi ascuțită, lăsată să crească numai pe vîrful bărbiei; cioc; țăcălie.

BARBITÚRI//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival (despre substanţe, medicamente) Care are proprietăţi calmante; cu proprietăți calmante asupra sistemului nervos central.

BARBOTÁRE f. Proces chimic, constînd în trecerea unui gaz printr-un lichid (pentru a-l curăţa de impurităţi solide).

BARBÚN ~i m. Peşte de talie mică, cu două fire lungi în formă de mustăţi sub bărbie, avînd corpul roşiatic şi înotătoarele galbene, apreci-at pentru carnea sa delicioasă.

BARBÚT n. Joc de hazard cu zaruri.

BARCAGÍ//U ~i m. Persoană care conduce o barcă; luntraş.

BARCÁN//Ă ~e f. Dună de nisip caracteristică periferiei deşerturilor, avînd formă de potcoavă cu convexitatea în bătaia vîntului.

BARCARÓL//Ă ~e f. 1) Cîntec al gondolierilor venețieni. 2) Piesă muzicală imitînd legănatul valurilor şi cadența bătăilor de vîsle.

BARCÁZ ~uri n. Barcă pescărească mare cu pînze sau cu motor, folosită la pescuit sau pentru transportul de materiale. ~-motor.

BÁRCĂ bărci f. Ambarcație de dimensiuni mici, fără punte, cu vîsle, cu pînze sau cu motor, destinată transporturilor la distanțe mici; luntre.

BAR//D ~zi m. 1) (la celţi) Poet care cînta eroii şi faptele lor vitejeşti. 2) Poet naţional.

BÁRDA bărzi f. Unealtă, constînd dintr-un corp de oțel cu tăiş lat şi curbat, cu o coadă scurtă de lemn tare, folosită, mai ales, la cioplitul lemnului.

BARÉJ ~e n. v. BARIŞ.

BÁREM adv. (atribuie celor spuse o ultimă restricţie admisibilă) Cel puţin; măcar; încaltea ~ în ultimul moment.

BARÉM ~e n. 1) Registru conținînd calcule gata făcute sau valori ale unor elemente, care pot fi consultate şi folosite rapid; tabele de calcul. 2) Normă care trebuie realizată (de sportivi) pentru a se putea califica într-o competiție

BARÉT//Ă I ~e f. 1) Cureluşă îngustă (de piele de pînză etc.) cu care se încheie un pantof. 2) Ornament de metal, în formă de lamele îngustă, fixată transversal pe un obiect (medalie, tabacheră etc.). 3) Semn distinctiv al unei decorații, care se poartă în locul acesteia.

BARÉT//Ă II ~e f. Pălărie purtată de cardinal.

BARHÉT n. Ţesătură de bumbac (cu sau fără desene), flanelată pe una din feţe, folosită pentru confecţionarea hainelor. Cămaşă de ~.

BÁRI//C ~că (~ci, ~ce) Care ține de presiunea atmosferică; propriu presiunii atmosferice.

A BARICAD//Á ~éz tranz. (căi de acces) A închide, ridicînd o baricadă. ~ o poartă.

A SE BARICAD//Á mă ~éz intranz. A se adăposti în dosul unei baricade.

BARICÁD//Ă ~e f. Intăritură improvizată prin îngrămădire de materiale şi obiecte diverse pentru a se pune la adăpost în timpul luptelor de stradă, al unei insurecţii etc. • A fi de cealaltă parte a ~ei a fi în tabăra opusă. A muri pe ~ a muri, luptînd pînă la capăt pentru o idee.

BARICÉNTR//U ~e n. 1) fiz. Centru de greutate. 2) Punct în care se întîlnesc medianele unui triunghi.

BÁRI//E f. Unitate de măsură a presiunii egală cu presiunea unei forțe de o dină pe un centimetru pătrat.

BARIÉR//Ă ~e f. 1) Bară mobilă cu care se închide temporar un drum, o trecere peste calea ferată etc. 2) Loc de întretăiere a unei șosele cu o linie de cale ferată. 3) Loc de unde începe o alergare de cai; linie de plecare la cursele de cai. 4) Loc de intrare într-un oraș servind odinioară şi drept punct de încasare a taxelor pentru mărfurile aduse spre vînzare 5) fig. Factor care împiedică realizarea unei acțiuni; obstacol; piedică; stavilă; impediment; baraj.

BARÍL ~i m. Unitate de măsură a capacității egală aproximativ cu 160 l, folosită, mai ales în S.U.A. şi în Anglia, pentru produsele petroliere.

BARISFÉR//Ă ~e f. geol. Porţiune din centrul globului pămîntesc alcătuită din elemente cu densitate mare; centrosferă.

BARÍȘ ~e n. 1) Ţesătură fină şi subţire din lînă pură, folosită pentru confecţionarea îmbrăcămintei. Rochie de ~. 2) Broboadă făcută din asemenea țesătură.

BARIT//ÓN I ~oáne n. 1) Voce de bărbat cu registrul intermediar între tenor şi bas. 2) Instrument muzical de suflat folosit în fanfară, al cărui registru corespunde acestui fel de voce.