Abordăm problema acordului, care este una foarte importantă pentru gramatica limbii române.
Acordul este potrivirea formală în ceea ce privește categoriile gramaticale comune ale părților de vorbire acordate (gen, număr, caz). În exemplul oameni frumoși, adjectivul frumoși se acordă cu oameni după gen (masculin), număr (plural), caz (N.- A.); fetei frumoase: frumoase se acordă cu fetei după gen (fem.), număr(sing.), caz (G.-D.). Acordul, în general, este încălcat foarte des, dar se observă (în vorbire și în scriere) o altă greșeală, care ține de folosirea în exces a acordului și se numește hipercorectitudine.
Vorbitorii au, de regulă, un sentiment al acordului înnăscut, de aceea de multe ori ei, din teama de a nu greși, fac acord și acolo unde nu este nevoie. De exemplu, acordă adverbe aflate în apropierea unor substantive, de tipul: copii noi-născuți, în loc de nou-născuți; munți nespuși de frumoși, în loc de nespus de frumoși, acestea numindu-se greșeli de hipercorectitudine. De multe ori, aceste adverbe ajută la formarea gradului superlativ absolut al adjectivelor: nespus de, extraordinar de, strălucitor de, teribil de etc.
Modelele de rochii erau nespuse de frumoase. (Modelele de rochii erau nespus de frumoase)
Greșeli de hipercorectitudine:
Oameni putrezi de bogați –Corect: putred
Exerciții grele de rezolvat – Corect: greu
Participanții au fost puțini numeroși –Corect: puțin
Dinți strălucitori de albi – Corect: strălucitor
Candidați slabi pregătiți – Corect: slab
Să vină câți mai mulți oameni– Corect: cât
Ferestre largi deschise – Corect: larg
Cartea cea mai bine cotată – Corect: cel
Critici făcute în termeni destui de aspri – Corect: destul
Subiecte dificile de elucidat – Corect: dificil
(dr.Viorica MOLEA)